de retinut: trei locuiau intr-o incapere de piatra, in trepte. ultima era nesfarsit de adanca si plina cu apa. cand intra cineva, toti trei se ascundeau in apa. erau fricosi, desi erau la ei acasa. cel mai mult stateau in apa - le placea pesemne foarte mult sub apa. cand ieseau din apa lor pe lespezile intunecate de piatra erau deja uscati.
erau toti trei lungi si vineti...

cineva le aduce un teanc de carti. toti trei le rasfoiesc mirati, incantati. eu devin unul din cei trei. ma intreb: oare de ce am primit cartile astea? ceva nu era bine.
"uitati-va in carti - de unde sunt? au vreo stampila?"
ne uitam prin carti, nu gasim nimic.
eram toti trei lungi si vineti.
gasesc eu o carticica, ca un carnetel vechi cu propaganda fascista. era interzis sa detii asa ceva. era clar: incercau sa ne insceneze ceva. am luat carnetelul si foile, am sarit peste zidul camerei noastre (doi pereti lipseau acum, se terminau la suprafata apei). dincolo de zid se intindea infinita apa neagra, infinit de adanca. si intuneric afara. incerc sa ingrop copertele groase ale carnetelului in prundisul de langa perete. foile le dizolv in apa neagra.
vine cineva: ceilalti doi sar in apa din camera si se scufunda. eu nu mai am timp, raman in apa de afara. incerc sa inot printr-un tunel pe care-l stiam pe sub apa, dar cel care ne-a adus cartile l-a blocat.

ciudat, gasesc o modalitate de a inota in sus, unde apa e aproape transparenta.