veneam de undeva [de prin padure?] si ca de obicei afara era intunecat atat cat sa poti distinge doar lucrurile pana la 10m in preajma, un intuneric gri, ca o seara inainte de o furtuna serioasa. nimeni pe strazi, nimeni in case, orasul perfect abandonat.
ma intalnesc cu I. care cara ditamai rucsacul urias si o chitara in spate, pleca undeva, la Bucuresti poate. se grabea. ma prinde din urma si foarte vesel ma imbratiseaza usor, incepe sa vb repede si vesel: "mai tii minte cum dnasam noi populara?" [noi nu am dansat niciodata] si cu rucsacul urias si chitara in spate incepe sa danseze si ma ridica pe sus si ma invarte de parca in jurul nostru n-ar fi fost lumea neagra. si ne oprim si ma intreaba: "dar dansul acela pe care l-ai inventat tu il mai stii?" si eu ii zic ca nu mai tin minte.
apare P. care zice ac nu eu l-am inventat, ci D. si apare apoi si D. si incepe sa danseze sincron cu P. cantand in acelasi timp versurile unei melodii cu soare si oglinzi, ironica-parodie-degete lungi, lungi, lungi....
si dispar imediat de parca n-ar fi fost.

- aici ma trezesc brusc si dupa aceea afara incepe sa "planga" foarte uman o pisica si mi se face frica [ciudate terori ale noptii] si adorm brusc la loc-

ma asez jos, I. se aseaza langa mine, respiram adanc. incepe sa bata vantul si umbre negre ne dau tarcoale, ii zic sa plece ca nu trebuie sa vada asta. ma ia de maini si zice: "nu. ne rugam" si incepe sa zica Tatal nostru si eu cu el.

si ma trezesc zicand Tatal nostru.

[sleeping trouble continues]